PEX(polietilena reticulata) este un tip de tub din plastic folosit in mod obisnuit in sistemele sanitare si de incalzire. PEX-a, PEX-b și PEX-c sunt trei metode diferite de reticulare a moleculelor de polietilenă, rezultând proprietăți și caracteristici de performanță diferite. Iată o explicație detaliată a diferențelor dintre conductele PEX-a, PEX-b și PEX-c. Acesta este site-ul nostru Facebook: www.facebook.com.DACA UNFabrică 30 plus ani Experiență de fabricație Suport Culoare/Dimensiune Personalizare Suport Probă gratuită.
PEX-a (metoda Engel):
Țevile PEX-a sunt realizate folosind metoda Engel, cunoscută și ca metoda peroxidului. Acest proces implică utilizarea unui catalizator de peroxid și a unui proces de extrudare la temperatură înaltă și la presiune înaltă pentru a reticula moleculele de polietilenă. Țevile PEX-a au un grad mai mare de reticulare decât alte tipuri de țevi PEX, rezultând o flexibilitate superioară, durabilitate și rezistență la fisurarea prin stres. De asemenea, au o reticulare uniformă în toată conducta, ceea ce asigură un grad mai mare de consistență în performanță.
Țevile PEX-a au un coeficient scăzut de dilatare termică, ceea ce înseamnă că se extind și se contractă mai puțin decât alte țevi PEX atunci când sunt expuse la schimbări de temperatură. Această proprietate le face mai puțin susceptibile de a se scurge și mai puțin predispuse la deteriorare de la îngheț și dezgheț. Țevile PEX-a sunt, de asemenea, rezistente la îndoire și pot fi îndoite cu ușurință fără a fi nevoie de fitinguri suplimentare.
PEX-b (metoda silanului):
Țevile PEX-b sunt realizate folosind metoda silanului, cunoscută și sub denumirea de metoda de umiditate. Acest proces implică tratarea polietilenei cu un compus de silan și apoi expunerea acesteia la umiditate pentru a lega moleculele. Țevile PEX-b au un grad mai scăzut de reticulare decât țevile PEX-a, rezultând o flexibilitate și durabilitate mai scăzute. Ele au, de asemenea, o reticulare neuniformă în toată conducta, ceea ce poate duce la variații de performanță.
Țevile PEX-b au un coeficient de dilatare termică mai mare decât țevile PEX-a, ceea ce înseamnă că se extind și se contractă mai mult atunci când sunt expuse la schimbări de temperatură. Această proprietate îi face mai predispuși la scurgeri și daune cauzate de îngheț și dezgheț. Țevile PEX-b sunt, de asemenea, mai predispuse la îndoire și necesită fitinguri suplimentare atunci când sunt îndoite.
PEX-c (metoda de iradiere):
Țevile PEX-c sunt realizate folosind metoda iradierii, cunoscută și ca metoda fasciculului de electroni. Acest proces implică expunerea polietilenei la radiații de înaltă energie pentru a lega moleculele. Țevile PEX-c au un grad moderat de reticulare, rezultând o flexibilitate și durabilitate moderată. Ele au, de asemenea, o reticulare neuniformă în toată conducta, ceea ce poate duce la variații de performanță.
Țevile PEX-c au un coeficient de dilatare termică mai mare decât țevile PEX-a, dar mai mic decât țevile PEX-b, ceea ce înseamnă că se extind și se contractă moderat atunci când sunt expuse la schimbări de temperatură. Această proprietate le face mai puțin predispuse la scurgeri și deteriorări de la îngheț și dezgheț decât conductele PEX-b, dar mai predispuse decât conductele PEX-a. Țevile PEX-c sunt, de asemenea, mai predispuse la îndoire decât țevile PEX-a, dar mai puțin predispuse decât țevile PEX-b.
Pe scurt, țevile PEX-a sunt cele mai flexibile, durabile și mai rezistente la fisurarea sub tensiune dintre cele trei tipuri de țevi PEX. Ele sunt, de asemenea, mai puțin predispuse la scurgeri și daune cauzate de îngheț și dezgheț. Țevile PEX-b au o flexibilitate și durabilitate mai scăzute și sunt mai predispuse la scurgeri și deteriorări de la îngheț și dezgheț decât țevile PEX-a. Țevile PEX-c au o flexibilitate și durabilitate moderată și sunt mai puțin predispuse la scurgeri și deteriorări de la îngheț și dezgheț decât țevile PEX-b, dar mai predispuse decât țevile PEX-a.